pe shina de tramvai de capul meu

mi-a trebuit emigrare, cunoasterea popoarelor occidentale si "evoluate". de aici se vede foarte frumos si clar drumul pe care am fost inghiontiti de catre cei care stiu si pot mai multe decat ne duce pe noi mintea colectiva. o sa primim cu varf si indesat ceea ce ne-am dorit si pentru care stramosii nostri si-au dat viata si in manualele de istorie, si in povestirile lui Dumitru Almas, si pe la cantarea romaniei.

cred ca in subconstient (si cum constientul si subconstientul meu sunt legate direct - consecinta inevitabila a Cernobalului) vreau sa pun o intrebare al carei raspuns ma preocupa foarte mult in momentul de fata: cate din chestiile pe care le facem intr-o zi oarecare au vreo importanta? ce se intampla cand suntem coplesiti de convingeri care ne spun ca suntem niste hamsteri alergand frenetic intr-o roata care se invarte si atat?

nu cred ca ne nastem pentru a merge la o scoala care te invata cum sa fii o parte functionala a unui sistem orwelian pe care nu il intelegi si care iti ofera in schimbul supunerii fiintei tale o iluzie bine aranjata, populata de alti hamsteri ca tine cu rol de bufoni, calai, iude si alte vocatii atat de dragi noua. no hai ca ma pierd in artificii literare nereusite. stai sa pun altfel problema, sa fac un sumar al unei vieti obisnuite cu cuvintele mele de pseudointelectual semidoct cu sute de carti citite si cateodata intelese (se observa cu cata fudulie am facut ditamai lista de carti si nume cu rasunet), absolvent de silvicultura si emigrant in lumea mea albastra (urmeaza niste obscenitati, dar al naibii, nici gandul ca o sa scriu cuvinte gen "pula" si "pizda" care vor fi citite de catre altii nu imi ofera satisfactie): sa incep cu un clasic "deci":
deci, mata a fost calarita de tat'tu din varii motive: pentru ca dDumnezeu spune clar prin vocea popii "cresteti si va inmultiti", sau pentru ca "asa e normal pentru ca trebuie sa ne procream ca specie", sau pentru ca "asa face toata lumea", sau din plictiseala si lipsa de realizari, sau poate dintr-o dorinta perversa de a da nastere unor viitoare mediocritati care sa le faca mai acceptabila nimicnicia personala (nu sunt psiholog, dar mi se rupe, am cunostinte practice in domeniu si e unanim acceptat ca practica bate teoria). adica pe de o parte tat'u si mata (mica paranteza, imi aduc aminte de un fapt amuzant, un coleg din Bangladesh spunea in engleza "father mother" in loc de "parents", termen pe care culmea il folosea ca pe un singular cam in felul asta "Where does your FatherMother live now?") se jura si celorlalti si lor insile ca vor face tot ce e posibil pentru progenitura lor, dar pe de alta parte au mare grija sa isi indoape odrasla cu toate prejudecatile, mentalitatile si in mod generic cu toti piticii lor de pe creier, si asta in conditiile in care sunt perfect constienti de statura lor intelectuala marunta. cum vine asta, tin la copilul meu si de asta vreau sa fiu sigur ca o sa fie prost ca mine.

las deoparte si trec subiectiv peste acei silvicultori priceputi care se apleaca cu grija peste mladitele rasarite si care, aplicand lucrari silvotehnice de calitate, sunt mai interesati sa obtina un arboret de calitate cu tulpini drepte si inalte decat volumul maxim de masa lemnoasa la hectar. oricum acest post nu se refera la copacii inalti ci la cei mai mici, mai rasuciti, cei care parca au frica sa se inalte dupa lumina soarelui.
 asa. sa mergem mai departe, am trecut peste partea cea mai interesata, momentul cu "norii si ploaia", trecem repede peste partea neinteresanta cu scutecele si biberoanele de rigoare desi e destul de importanta pentru ca da nastere acelei mentalitati romanesti fantastice gen "nerecunoscatorule, te-am sters la cur cand erai plin de cacat" sau "eu te-am facut eu te omor", de parca la 2 luni eram eu capabil sa ma sterg la cur cu manutele mele mici si pufoase. e usor de inteles ca suntem predispusi sa mostenim niste trasaturi de la parinti, si exista un transfer de personalitate de la parinti la copii, bla bla, copiii sunt o extensie a parintilor, etc, samd, dar de aici pana departe e mult de mers..

am terminat cu bebe, mergem la gradinita, acel loc minunat in care jucariile si peretii pictati cu voievozi falnici sau cu legume antropomorfizate ne gadila germenii imaginatiei si ne ofera primele placeri spirituale. gong, incepe procesul de formatare, de transformare a unei multitudini de indivizishori diferiti in niste clone obediente. apar bulinele rosii daca esti cuminte (adica daca faci ce vrea Big Brother) si cele negre daca manifesti simptome caracteristice unui anarhist periculos. pe lista de crime capitale apar: furat jucarii, tras fete de codite, pisat pe tine, mancat lipici "Pelican", neinvatat poezia, eventual o blasfemie gen "mos craciun nu exista" si lista continua la nesfarsit cu ce vreti voi. concluzie, micul individ iese din matca familiala si intra in contact cu sistemul. trebuie sa inveti ca vei primi doar daca vei face ce ti se cere, vei invata ca exista cineva care are rolul precis de a-ti spune ce sa faci, cand, cum si nu neaparat de ce. ca cineva este deasupra ta in orice moment. te mai invata ca nu ai voie sa-ti urmezi instinctele naturale care iti spun "daca cineva mai slab ca tine are ceva care iti trebuie il iei pur si simplu, daca e mai puternic astepti pana merge sa bea apa" (si ca daca mai tarziu o vei face, sistemul o sa te beleasca), ca toti au drepturi egale si ca sistemul are grija sa fie bine pentru toti, deci nu merge cum vrei tu.
la scoala incepe insa cu adevarat instalarea sistemului de operare "citizen john doe". tot ce era driver anterior "shareware" e sters prin hard format-uri repetate, facand astfel loc unicului software acceptat de "Asociatia Internationala a Sforarilor si Papusarilor", organizatie al carei acronim poate sa vina la fel de bine si de la "Azi Incepi sa Sugi Pula", pentru ca ambele exprima la fel de bine ideea de baza. deasemeni, daca la gradinita ai invatat ca cineva este tot timpul desupra ta, acum inveti ca starea naturala a limbii tale este sa graviteze in jurul gaurii negre a curului acelei persoane. deocamdata, acel cur nu se caca, partea asta urmeaza in fazele ulterioare. scoala ... mmm.. inveti matematica, romana, istorie (in mare, istoria te invata ca pulile de roman sunt mai vartoase si mai groase decat pulile celorlalte popoare si ca, desi au fost momente cand pulile invadatorilor au violat fara mila rozetele demne ale poporului din spatiul carpato-danubiano-pontic, ai nostri nu au scos nici un geamat, nici de durere, nici de placere. romanii indurau stoic penetrarile miselesti, ii lasau pe cotropitori sa termine, dupa care retezau cu o lovitura precisa de coasa sau secere preputul bleg al invadatorului adormit dupa orgasm. in plus, sodomizarea avea si avantaje evolutive, romanii nostri se puteau beshi "stealth", lucru foarte util in momentele cand invadau invadatorii iar ai nostri se ascundeau care prin lanuri, care prin paduri, care prin alte locuri convenabile. ganditi-va cati nu au murit tradati de o bashina stresata cand sabia dusmanului cu dusmanul respectiv atasat de maner era la cativa pasi). inveti multe altele, fizica, biologie, filozofie, in genere cam tot ce crede BB (big bro) ca ar ajuta clonele sa devina mai tarziu rotite in angrenaj. mai precis, rotite din ceasul care ticaie incet incet spre ceasul al doisprezecelea.
sa revenim la scoala, primara, gimnaziala, ani de liceu... primul sarut, primul simptom al carnalitatii care mai tarziu te va impinge sa faci acelasi numar de echitatie copulativa pe care l-au facut tat'tu si mata. cam pe la gimnaziu, si mai apoi prin liceu, constientizezi ca in acel sistem in care toti sunt egali, unii sunt mai egali decat ceilalti, consecinta normala si obiectiva a unor calitati intrinseci fiintei umane cum ar fi: "cine e tata", "cati bani are tata", "cine e fratele, varul, cumnatul lui tata", etc etc. tot acum inveti ca pe gaozul alintat de limba ta s-ar putea sa iasa si un mic vant de libertate pe care trebuie sa il inspiri mimand placerea ca si cum ar fi un miros diafan de liliac, insotit cateodata chiar de o manifestare mai solida - simbol al infailibilitatii superiorului tau si al inferioritatii tale - pe care trebui sa o mananci cu pofta, iar la sfarsit sa spui "mai vreau sefu', e bun, se vede ca e proaspat". fundamental, incepi sa pricepi ceea ce nimeni nu ti-a explicat in mod direct (deoarece contradictia cu varianta oficiala este flagranta, iar sistemul nu vrea sa isi afiseze duplicitatea atat de direct) , si anume ca iti va fi cu atat mai bine in viata cu cat ai mai multe limbi de serviciu la curul tau si ca, cu cat esti mai sus pe scara de valori, gaozurile pe care trebuie sa le lustruiesti sunt mai elegante, basinile mai aromate, intr-un cuvant, mai usor de suportat. what the hell, unii chiar prind gustul cacatului si nu se mai deslipesc.

concluzie generala si aproape finala, scoala are rolul de a transforma niste copii care vor sa fie cand vor creste mari astronauti, cantareti, doctori care vor sa ingrijeasca de bolnavi - sau de ce nu, greieri - in contabili, doctori care vor sa faca bani, sculeri-matriteri, femei de serviciu, deci in general furnici.

dupa care urmeaza facultatea, cu alte invataminte, sau direct munca infabricisiuzinepecampurilepatrieiinconstructiietcetcetc. facultatea iti ofera cunostinte mai aprofundate, metode rafinate de a da limbi care nu irita seful a carui gaura o polizezi, iti largeste deasemeni anusul facand posibila adulatia umeda a mai multor limbi (ca de, facultatea sef te face).

asa, si odata intrat in campul muncii, facem numai si numai chestii utile pentru noi ca oameni: overtime, compromisuri, goana dupa bani, dupa obiecte, dupa statut, dupa capra vecinului, si daca acea capra nu ne satisface chiar si dupa vecina, dupa concedii in locatii cat mai exotice, saparea colegilor, injunghiatul pe la spate, sex pe xerox, intratul pe web messenger (messul normal nu e instalabil bineinteles), intratul pe pornosaguri, autoamagirea ca asta e ce ne dorim, dizolvarea frustrarilor cu etilic, cautarea placerilor in tolcshouri, in meciuri de fotbal, mersul la biserica pentru ca .... (aici pula mea daca stiu de ce merge lumea la biserica, probabil sa-si umple in weekend slotul orar dintre cafeaua cu garonne de dimineata si repriza de canapea cu bere si chipsuri lipit de tembelizor din restul zilei). bineinteles, aceste activitati glorioase nu se fac solo, ci cu prietenii alesi inconstient sau constient din acelasi segment populational, cu aceeasi putere de cumparare si acelasi sistem de valori, prieteni care au rolul bine precizat de a ne oferi impresia ca facem ce trebuie.

si bineinteles, BB sta in spate cu un bici impletit din diferite modele de frica: frica de saracie, frica de a fi marginalizat, frica de a fi aratat cu degetul, frica de necunoscut, frica de adevar, frica de singuratate, de boala, de dormit sub pod, frica ca nu suntem frumosi, destepti si cu bani, frica de masina mai mare a vecinului, frica de straini, de al treilea razboi mondial, si mai ales frica ca la un moment dat cei din jur vor vedea ceea ce vezi si tu cand te uiti in oglinda ...

printre toate acestea, se mai strecoara un divort doua, niste rate cu stresul aferent, niste revelioane in piata universitatii, niste portofele furate prin metrou, niste VIP dambovitene (dupa vorba lui Capone din Pipera, Very Important Papagal), niste rude pe la tara/sursa de produse biologice, niste vise de pensionare timpurie, de planuri de calatorii doar cu rusacul in spate, toate asezonate cu niste drumuri de calitate "europeana" si cu printisori care vor sa fie presedinti. printz + presedinte = prindinte.

incet incet, uitam cine am fost demult, si ne obisnuim cu ideea ca suntem ce suntem. si un mic vierme de dezamagire isi face culcus pentru tot restul vietii in camaruta cea mai tainica a sufletului nostru. and life is over. si ciclul se reia, tu vei calari sau vei fi calarita la randul tau, si filmul se repeta, se schimba doar decorul si stilul vestimentar.

stresul e normal, e boala secolului 21, singurul zid intre tine si insomnie e facut din caramizi de Valium, orice rateu de sanatate se peticeste cu o pastila ale carei efecte secundare sunt tratate cu o alta pastila, daca esti prea gras iei o pastila, daca esti prea slab iei o pastila, daca nu mai poti iei o pastila, dar ai grija daca esti cardiac, s-ar putea sa ii ai colegi de echitatie pe cei patru calareti ai apocalipsei, si nu pe Gina de la Contabilitate, cea care i-a spus lui barbat'su ca are o sedinta pana la 10 seara si sa le dea copiilor ceva de mancare si la culcare.

cam atat pentru azi, ma duc sa: beau o bere cu prietenii, sa gasesc ceva de futut, sa spun si sa ascult platitudini, sa par sofisticat si detasat.

coal lake fishing trip




iaca niste poze care atesta documentar ce face lumea la sfarsit de saptamana.
primul monstru avea 88 de cm si cantarea 3,6 kilograme

o iarna ca-n povesti

iaca ce face omu cand iarna tine 5 luni.



si inca una



o sa mai fac si mai pun.

do not try this at home. we utilisated veri professionally idiot pipal.

we do not encourage young stupid people to repeat these actions. unless u want to. si daca aveti zapada.

bai, ci si intampla cu mini ?!?!?!!

din nefericire individu' e moldovean ca mine. asta e singura chestie comuna...da click

sariti cu totii

eeeuh, mda... va recomand cu placere acest cantec nominalizat la premiile mtv de anul viitor. va rog sa nu impuscati mesagerul. pentru cei ce nu inteleg, cantecul este subtitrat si in limba moldovieneasca pientru fratzii nuoshtrii di pisti prut. enjoy

just did it



o saptamana bengoasa. delta dunarii este inca fata mare, desi sunt o gramada care se chinuie sa schimbe situatia. gasca nebuna, oameni faini si mai putini faini, toti in aceeasi barca. peisaje extraordinare, o plaja cu nisip foarte fin si localnici foarte sanatosi si foarte apropiati de dumnezeul acela pe care eu il numesc pace sufleteasca.
mare tam tam vara trecuta cu ecologizarea deltei dunarii, un slogan fain "moarte petului", un sponsor dubios (nu vreau sa dau nume dar era ceva miros de "baieti destepti"), un asociat media prestigios (pana i-a cumparat vantu), recte "academia catavencu", cazare gratuita la corturi, mancare din belsug si promisiunea ca vom avea ocazia sa schimbam un pic lumea. partea umana constituita din douazeci de actuali si fosti studenti veniti din toate partile tarii, unii atrasi de aventura, altii de chestiile moaca, in sfarsit, un grup foarte eterogen in cuget si-n simtiri.
vedeti din imagini ce-a iesit... more images

despre plecari in lume

e o idee buna sa iesi un pic din tara, te ajuta sa te descoperi, sa vezi ce vrei de la viata. s-ar putea spune ca sunt 3 motive principale pentru care un roman cu oarece glagorie ar dori sa plece . ar fi banii, implicit realizarea materiala. ar mai fi lipsa de respect generalizata din tara, cautarea unui loc unde nu trebuie sa depui un efort constant pentru a-ti mentine respectul de sine. la final, cred ca studiile ar mai fi un motiv plauzibil. o fi scoala romaneasca buna, dar nu e. e chiar proasta. eu am plecat din primele doua motive, dar mi-am satisfacut si o oarece pofta de invatat.

vorbind strict de quebec, pot spune ca a fost o experienta agreabila presarata cu bune si cu rele. cele bune sunt abundenta resurselor de tot felul, bunul simt dus pana la extrem, lipsa mitocanilor (au si ei prostii lor, dar nu se simt). la rele, ar fi societatea asta capitalista, prezenta unui individualism exagerat, consumatorismul fara limita si lipsa spiritualitatii in oameni. sa explic mai bine ce vreau sa spun cu asta. oamenii pe aici sunt buni profesionisti, seriosi, isi fac treaba bine si atat. nu prea au ei treaba cu cartile, cultura generala la pamant, orice discutie mai profunda e compusa dintr-o serie de clisee "politically correct" exprimate, si in general nu pierd timpul sa sa gandeasca la chestii mai profunde. cultura lor e "le fun", termen american francizat, caci asta e in principiu cultura lor, esenta lor franceza de demult diluata intr-o infuzie de "american dream". a iesit cam o struto-camila. lucrezi ca boul in timpul saptamanii si iti faci de cap in week end. vine concediul, mergi in concediu, te intorci si o iei de la capat. asta e "le fun".

dupa doi ani de quebec mi-e dor de tara, de oamenii ei vorbareti care isi baga nasul in toate, care sunt gata sa-ti dea o mana de ajutor chiar daca trebuie sa asculti aberatiile inerente unui adevarat roman, caci un roman stie tot despre tot. mi-e dor de romania, locul unde poti sa fii mitocan in limitele bunului simt cu o domnisoara fara sa-ti fie frica ca vai fi dat in judecata. romania barurilor deschise non stop, si a berilor baute in fata blocului cu prietenii. romania, locul unde familia e mai importanta decat jobul si unde falling in love nu e o decizie rationala.

sper din tot sufletul ca nu vom pierde caldura aceasta sufleteasca odata cu fuga asta dupa valorile occidentale. chiar si ei si-au dat seama ca au pierdut ceva, ca si-au vandut sufletul pentru un pumn de arginti.

vreau acasa, dar nu chiar acum. mai am locuri de vazut, oameni de cunoscut, lucruri de invatat si fete de iubit. stiu insa ca dupa ce imi voi astampara setea, ma voi intoarce acasa, in locul in care m-am nascut si care mi-a ramas in suflet. presupun ca cei care sunteti in tara si sunteti satui de ea (futui mama ei de tara) credeti ca sunt beat sau prost. cei insa care sunt plecati de ceva ani stiu ce vreau sa spun.

e o treaba buna si pentru respectul fata de sine ca si roman. aici sunt toate natiile, de pe tot globul si ai cu cine compara. concluzia mea e ca suntem o natie deosebita. daca lasam la o parte cele rele (care nu sunt mai rele ca la altii), hotia, mitocania si lenea care ne omoara, ramane un nucleu foarte fain. exemplu concret, aici la quebec ville comunitatea romana este cea mai bine vazuta dintre toate, este singura care are legaturi permanente cu primaria si are deja la activ cateva realizari importante. ce e sigur, in momentul de fata nu simt nici un complex de inferioritate fata de nimeni, indiferent de ce natie ar fi.

acestea fiind spuse, ma duc sa bag ceva sub nas si apoi schlafen.

va pup, mi-e dor de voi, chiar si de cei pe care nu ii cunosc (mai ales daca e vorba de vreo jupanita ochioasa)

les trois mousqetaires

niste prieteni canadieni (sa-i numim Cei Trei H) au vizitat nu de mult dragul nostru plai mioritic. impresiile au fost puternice, in general pozitive, iar concluzia generala e ca a meritat. ar fi vrut chiar sa aiba mai mult timp la dispozitie.
nu a umblat nimeni cu mana intinsa dupa ei, oamenii au fost primitori si iuti in a le sari in ajutor, mancarea buna si foarte buna, peisajele pitoresti si berea ieftina. cam in mare asta am primit ca feedback din partea lor. parerea lor o pretuiesc, e vorba de oameni educati, nu de prototipurile de dobitoci care impanzesc continentul nord american. e vorba de oameni care au calatorit mult si cam in toata lumea.
nu vreau sa editorializez, dar poate e momentul sa ne vedem asa cum suntem si nu ca o natie de rahat. e drept ca au vizitat doar Ardealul. stiti la ce ma refer. presupun ca cei care vad mai mult rele decat bune, fie ei straini sau bastinoshi, isi vad de fapt rautatea din suflet. asa cum o sticla rosie va lasa sa treaca doar culoarea rosie, asa si ei sunt sensibili doar la aspectele negative. au si ei o vorba aici si nu pot decat sa le dau dreptate "evil is who evil sees".
more images

cafea de cafea

apasa aicilea

banuiam eu...

roscatelor din lumea-ntreaga
am o vorba sa v-o sPUN click